BOALA CELIACĂ afectează în special copiii

Adauga comentariu Trimite articolul pe email Vezi comentarii Tipareste articolul

Boala celiacă este cea mai răspândită boală genetică din Europa. Se consideră că mai mult de un milion de europeni suferă de această afecţiune. Este o afecţiune a sistemului imun, declanşată de ingestia glutenului alimentar, ce conduce la degradarea mucoasei intestinului subţire şi este reversibilă în cazul evitării dietei glutenice. Cei afectaţi de această afecţiune prezintă un risc crescut în apariţia cancerului intestinului subţire, al cancerului cavităţii bucale sau al esofagului.

Glutenul este o proteină de origine vegetală care se găseşte în cereale, ca de exemplu, grâul, orezul sau secara. Leziunile provocate la nivelul intestinului subţire afectează absorbţia normală a nutrienţilor, în special a grăsimilor, calciului şi fosfaţilor, provocând sindromul de malabsorbţie. Nu se cunoaşte cauza exactă care determină boala celiacă, cercetările medicale din ultimii ani au identificat însă că responsabile de producerea bolii ar fi anumite gene. Un risc crescut de a dezvolta această boală prezintă persoanele care au o rudă de gradul întâi suferindă de această maladie. Factorii de mediu, precum infecţiile virale sau bacteriene, pot declanşa şi ele diferite modificări la nivelul intestinului subţire, mai ales în cazul persoanelor predispuse genetic. Studiile genetice efectuate până acum se concentrează asupra legăturii dintre gene, factorii imuni şi de mediu ce caracterizează fiziopatologia bolii, dar nu au demonstrat vârsta reală de apariţie a bolii, precum şi mecanismul apariţiei complica- ţiilor pe termen lung.

Simptomele bolii celiace apar secundar leziunilor intestinale provocate de ingestia glutenului şi diferă de la un caz la altul, ceea ce se ştie cu siguranţă este faptul că simptomele uşoare pot trece deseori neobservate, pe când simptomele şi complicaţiile severe produc un impact negativ. Caracterul intermitent al simptomelor, apariţia şi dispariţia acestora la un anumit interval de timp sunt: balonarea, disconfortul abdominal, scaun anormal de obicei diareic, scăderea în greutate, fatigabilitate şi slăbiciune, vărsături.

Boala poate degenera şi poate produce complicaţii, cum ar fi osteoporoza şi alte probleme osoase, datorate slabei absorbţii intestinale a calciului alimentar, poate conduce la infertilitate şi amenoree, la pubertate întârziată, la infecţii respiratorii frecvente, la tulburări de memorie şi concentrare. La copii provoacă tulburări psihice, cum ar fi iritabilitatea, iar la adulţi, digestia.

Boala poate debuta la copii în momentul în care în alimentaţie le sunt introduse cerealele, mai exact după vârsta de şase luni. Acesta poate prezenta un deficit stature-ponderal, datorită slabei absorbţii de nutrienţi şi vitamine la nivelul intestinului, lipsa tratamentului determinâ nd degradarea stării fizice generale, diferite complicaţii greu de tratat, de cele mai multe ori fiind obligatorie spitalizarea. Din nefericire, copiii, atinşi de această afecţiune, la maturitate, prezintă un risc crescut de a dezvolta cancer al intestinului subţire, al cavităţii bucale şi al esofagului. Însă anumite studii arată că o dietă strictă, urmată aproximativ cinci ani, care să nu conţină gluten, scade acest risc.

În cazul adulţilor atinşi de această afecţiune, simptomele sunt moderate sau absente. Debutul bolii a fost semnalat la diferite vârste, însă cel mai frecvent pot apărea în intervalul cuprins între 20 şi 40 de ani. Şi aceştia prezintă un risc uşor crescut de apariţ ie a cancerului intestinal sau esofagian. Peste 75% din bolnavi, după eliminarea din alimentaţie a glutenului, prezintă ameliorarea simptomelor după aproximativ două săptămâni. Ceilalţi 25% din bolnavi nu prezintă o remitere a simptomelor la ingestia de gluten, acest tip de afecţiune se numeşte sprue refractar, amelioarea simptomelor realizându-se numai prin administrarea medicaţiei corticosteroide şi trebuie investigate şi pentru alte afecţiuni, datorită faptului că în această categorie mortalitatea este uşor crescută.

Cu toate că această afecţiune nu poate fi prevenită, totuşi o dietă fără gluten poate preveni apariţia, precum şi evoluţia leziunilor intestinale, pentru început este recomandată evitarea consumului de produse lactate, care pot declanşa simptomele, în special laptele, pentru ca apoi, după începerea alimentaţiei fără gluten, atât laptele, cât şi produsele lactate pot fi reintroduse treptat, mai ales după vindecarea leziunilor intestinale.

De asemenea, consultarea unui medic, a unui nutriţionist poate oferi mai multe informaţii în legătură cu dieta, care este posibil să recomande bolnavului ţinerea unui jurnal în primele luni de dietă, pentru a putea contabiliza mai uşor alimentele permise sau interzise, sau legătura între tipul de aliment consumat şi simptomele apărute.

Mai ales în cazul copiilor, părinţii trebuie să acorde mare atenţie alegerii alimentelor, ştiindu-se faptul că multe dintre produse poate conţine gluten ascuns, de aceea este important a se citi cu atenţie etichetele de pe produsele preparate sau procesate, pe care poate apărea scris: „proteine vegetale hidroizolate“, ceea ce înseamnă că alimentul respectiv conţine gluten de origine cereală; se va evita consumul legumelor şi fructelor proaspete, pentru a nu declanşa constipaţia, a alimentelor gen fastfood.

342 Afisari

1. rubrica sanatate

   de anonim (03/08/2007 01:47)
   am si eu o intrebare... de ce nu apar stiri noi la aceasta rubrica? citesc ziarul acesta, imi place.... insa..... mai bagati si voi ceva articole la sanatate .. Sau au plecat editorii in concediu? :P