Vânarea unui urs carpatin costă 15.000-18.000 de euro. România, paradisul trofeelor cinegetice

Adauga comentariu Trimite articolul pe email Vezi comentarii Tipareste articolul

România domină în prezent piaţa europeană a trofeelor de urs, cerb sau mistreţ, pe scurt „vânat mare”. Străinii împătimţi ai vânătorii plătesc anual milioane de euro doar pentru satisfacţ ia de a se întoarce acasă cu încă un trofeu şi de a se putea lăuda cu ultima cucerire.

Cu o tradiţie de secole, activitatea de vânătoare a căpătat în ultimii ani amploare şi în Româ nia, unde mulţi şi-au descoperit această pasiune în ultimii 20 de ani. Pe măsura creşterii conturilor, magnaţii de carton sau te mai miri cine cu bani în buzunar au considerat că trebuie să aibă şi preocupări aristocratice şi au ţinut morţis să intre în rândul vânătorilor cu acte în regulă. Cum în multe state din Occident unele specii precum ursul sau lupul nu mai pot fi vânate pentru că nu mai există efective, România a devenit punct de atracţie pentru vânătorii pasionaţi care îşi doresc trofee, chiar dacă tarifele sunt mai mari decât în Africa sau Asia. Aşa se face că şi cel mai mare trofeu din ţara noastră a fost împuşcat anii aceştia de către un vânător german: un cerb de 260 de puncte care valorează 10.000 de euro. Deşi vânat de un neamţ, trofeul se află în patrimoniul naţional pentru că trofeele care au peste 250 de puncte nu pot fi scoase din ţară. În acest caz, nici vână- torul nu achită tariful perceput pentru trofee.

Mândria costă o căruţă de bani

Dacă punctajul obţinut în urma evaluării comisiei de specialitate este mai mic de 250 de puncte, vânătorul devine proprietarul trofeului şi plăteşte tariful pentru animalul vânat. În cazul în care doreşte să-l scoată din ţară, trebuie să achite şi câteva sute de lei pentru certificatul internaţional sanitarveterinar. Pe lângă valoarea sentimentală pe care o are, trofeul poate aduce şi avantaje financiare. Proprietarul trofeului poate participa cu el la diverse concursuri şi poate câstiga premii: sume substanţiale de bani sau dreptul de a vâna gratuit în anumite zone pe o perioda limitată. „Pentru vânător, diplomele obţinute pentru trofee au aceeaşi valoare cu medaliile obţinute în sport. Este cartea lor de vizita. Vânătorii îşi expun acasă aceste diplome pe care le arată, împreună cu armele, colegilor. Este un ritual care se respectă de sute de ani”, explica un specialist în vânătoare. Specialiştii spun că evaluarea trofeului de urs se face în func- ţie de craniu, a mistreţului în funcţie de colţi, iar a cerbului în funcţie de coarne. Spre exemplu, pentru obţinerea punctajului maxim la coarne, acestea trebuie să fie de culoare negru, şi vârful ramurilor să fie ascuţite şi poleite. La vânatul mic (pă- sări, iepuri etc.) este evaluată piesa în ansamblu.

Turismul cinegetic, un lux

O dată cu extinderea activităţ ii de vânătoare, s-a dezvoltat şi turismul cinegetic. Sumele pe care străinii le plătesc pentru un sejur cinegetic arată că, atunci când vine vorba să-şi adauge în palmares un trofeu, vânătorii sunt dispuşi să cheltuiască sume exorbitante. Cel mai ieftin sejur este pentru cei care vin să vâneze un căprior, de exemplu, adică un trofeu mediu. Pentru trei zile de vânătoare, ei trebuie să achite peste 2.000 de euro. Cei care vin pentru un urs de 500 de puncte plătesc pentru trei-patru zile între 15.000 şi 18.000 de euro. Cu aceşti bani pot vâna în Africa, timp de 10- 12 zile, 15 specii de zebre, antilope sau alte animale specifice savanei. (A.F.)

706 Afisari

1. Protest!

   de bio-eco (11-12-2008 14:02)
   Toate animalele salbatice sa fie protejate!ele fiind ale patrimoniului nostru si totodata pentru mentinerea echilibrului ecologic.Vanatoarea! in esenta este definita ca,satisfacerea patimii de a ucide! si stimulata din mandrie aristocratica,DESARTA,iresponsabila! are drept urmare dezechilibrul ecologic, si contribuie masiv la disparitia sau reducerea speciilor de animale din ecosistem. Condamn! Orice comportare violenta exercitata de catre un individ sau grup de indivizi,asupra fiintelor inferioare omului-animale,pasari,plante;in acest caz asupra animalelor salbatice. In raport cu gravitatea faptelor,consider ca acestea se incadreaza ca infractiune,tortura si uciderea a animalelor vanate.Chiar daca,vanatoarea este o practica veche,transmisa ca traditie,admisa oarecum,nu se justifica cruzimea aplicata,abuzul excesiv.OMUL POATE "STAPANI" INTR-UN ANUME SENS NATURA,DOAR IN FELUL DORIT DE DUMNEZEU; NU PENTRU A DISTRUGE CI PENTRU A DEZVOLTA,NU PENTRU MOARTE,CI PENTRU VIATA!"