Eternităţi de o zi: România profund nostalgică

Iată că, la două decenii de la mişcările anticomuniste din decembrie 1989 şi de la împuşcarea cuplului prezidenţial Nicolae şi Elena Ceauşescu, românilor nici prin gând nu le trece să condamne modul în care a acţionat regimul de atunci, ba, dimpotrivă, se dovedesc a fi, cei mai mulţi – chiar şi dintre cei tineri – nişte nostalgici ai acelor timpuri.

O recentă cercetare sociologică scoate la iveală modul în care ne privim prezentul, comparativ cu trecutul de care am considerat să ne putem despărţi fără undă de regret. Respectivul studiu arată că, în compartaţie cu ceea ce au trăit în urmă cu douăzeci de ani, stăm mai rău la cele mai multe capitole – în ordine descrescătoare la: economie, respectarea legilor, moralitatea oamenilor politici, ordine publică, respect faţă de cetăţean, politică şi protecţie socială. Doar în privinţa relaţiilor internaţionale – paradoxal – părerile sunt împărţite, dar aparenţa îmbunătăţirii lor e legată exclusiv de admiterea României în NATO şi în Uniunea Europeană. Altfel, la capitolele menţiopnate mai sus, mai mult de jumătate dintre repondenţi consideră că ne aflăm pe o curbă descrescătoare, ceea ce este un veritabil semnal de alarmă pentru cei implicaţi în conducerea treburilor ţării.

Un alt răpuns care pune sub semnul întrebării raţiunile pentru care, cu atâta tam-tam (dar fără urmări vizibile), a fost condamnat comunismul în România este acela conform căruia cei mai mulţi dintre cei care au răspuns chestionarului consideră că trăiesc acum mai rău decât pe timpoul lui Ceauşescu.n fine, o majoritate copleşitoare – de peste 73 la sută – consideră că Nicolae şi Elena Ceauşescu n-ar fi trebuit să fie executaţi, aşa că foarte mulţi doresc să afle cu precizie ce s-a întâmplat, de fapt, în acele zile. O altă sursă de uimire este faptul că intervievaţii consideră, în proporţie considerabilă, că România s-a despărţit în mică măsură de de trecutul ei comunist. În fine, după ce remarcă faptul că niciunul dintre preşedeniţii posdecembrişti ai ţării n-au depus eforturi pentru aflarea adevărului în privinţa revoluţiei de acum 20 de ani, cetăţenii chestionaţi consideră că, dintre prezidenţiabilii momentului de faţă cei mai apropiaţi de valorile comunismului ar fi, în ordine, Corneliu Vadim Tudor, Mircea Geoană şi Traian Băsescu.

Iată, aşadar, că filmul evenimentelor de la ultimele alegeri pentru fotoliul de la Cotroceni se reia. După toate datele de ultimă oră, cei care ar intra în turul al doilea sunt Traian Băsescu şi Mircea Geoană. Aşadar vom avea de ales – iar! – între doi comunişti. Şi pornind de la rezultatele cercetării despre care v-am vorbit, preferatul ar putea fi Mircea Geoană, mai apropiat de idealurile societăţii pe care am dărâmat-o nu demult decât Traian Băsescu.

Cine poartă vina pentru faptul că libertatea de mişcare sau de exprimare n-a reuşit – doar ea – să-i mulţumească pe compatrioţii noştri? Fără îndoială, toţi cei care au condus ţara până acum. Clasa politică, adică. Sistemul ticăloşit ei i se datorează, chiar dacă el este înfierat de unii dintre cei care fac parte din el. Românii nu se simt respectaţi de cei care-i conduc imoral, se simt în insecuritate şi, cel mai grav, trăiesc mai rău.

E binevenit, în plină campanie electorală, acest studiu. Poate că rezultatele lor îi vor face pe candidaţi să mai renunţe la discursurile populiste şi să fie mai puţin încrezători în ataşamentul ce le este arătat cu prilejul mitingurilor la care se strâng zeci de mii de oameni. Oameni care, în fond, nu-i preţuiesc, ci, mai curând, îi fac – în sinea lor – vinovaţi pentru ceea ce trăiesc acum.

Numai cu fluturarea tricolorului desupra mulţimilor îmbrăcate în culorile partidului nu faci mai bună viaţa oamenilor. Şi nici cu promisiunea că peste 15-20 de ani vor trăi bine, atunci când ei se aşteapă, de cinci ani încoace, să li se întâmple asta. Chiar şi cei care vântură acum aceste promisiuni s-ar putea să fie, până la îndeplinirea acestei frumoase speranţe, oale şi ulcele.

Sunt hotărât să votez, la cele două tururi de scrutin pe candidatul care va face promisiunile cele mai modeste şi mai puţine, ca semn al realismului său. Să nu ne îmbătăm, aşadar, cu apă rece, aşa cum n-o face, ştim prea bine, nici actualul şef al statului. Măcar în asta să ne fie model!

Horaţiu Vlăsceanu

1. Nume : mihai (14-11-2009 10:12:49)
   Subiect : STIU CA SUNTETI SOCIOLOG
   In momentul aparitiei la acesta rubric, ati inceput o pledoarie pentru sociologie si Constantin radulescu Motru. Eu comentam de pe pozitia lui Constantin Draghicescu. Ei bine, ca sociolog trebuie sa stiti bine ca trecutul este privit mereu cu nostalgie: dupa Revolutia Franceza se auzeau voci "ce bine era inainte". O explicatie este ca prezentul are duritati palpabile pe cand trecutul intra in nebuloasa vindecatoare a timpului. Sociologia face casa buna si cu istoria: executarea cuplului de conducatori a traumatizat o natie. Mai ales ca acest fapt a avut loc intr-o zi sfanta. Rusine si durere ! Pe de alta parte, executarea lui Ceausescu vine sa incheie un ciclu inceput cu executarea unui alt sef al statului: Ion Antonescu. Intram in zona proverbelor: "dupa fapta, si raspalata", "cine sapa groapa altuia, cade singur in ea", "cine seamana vant culege furtune" si celebrul de azi "de ce le e frica, de aia nu scapa". Basescu posibil sa-si fi pus epitaful politic, fara sa-si dea seama de efectul invers al sloganului sau. Cat despre afirmatia "o recenta cercetare sociologica..." arata ca ati tradat aborarea academica ntrand in vulgul jurnalistic (sursa, dle profesor, sursa !). PS: sociologii spun "respondent" nu "repondent". Se vede ca ati devenit ziarist !
2. Nume : mihai (15-11-2009 09:29:44)
   Subiect : SIMULANTUL
   Am urmarit cu atentie prima intalnire electorala dintre Basescu si Antonescu de la Cluj-Napoca (o mica paranteza, nimeni n-a rostit cuvanul Cluj-Napoca, nici macar moderatorul, jurnalist local). Apoi am urmarit cateva dezbateri pe aceasta tema. Din acest motiv nu ma mai pronunt asupra celor dezbatute. Dar am observat un amanunt:talentul de SIMULANT (ca la fotbal !) al candidatului Traian Basescu. Si asta s-a petrecut in trei randuri: prima simulare a fost afirmatia cu femeile, unde Antonescu a vorbit de un anumit tip de femei promovate in politica de Basescu, iar acesta din urma s-a dat lovit ca ii ataca femeile din viata lui - sotia si cele doua fiice. S-a dat "mirinosita" cum se spune in popor, s-a dat victima, unde Basescu are un talent urias (vezi plansul celebru cu Stolojan care l-a propulsat presedinte in 2004). A doua simulare a fost cu flota: aici a fost o ironie fina a lui Antonescu iar Basescu a reactionat ca el nu a semnat nimis legat de flota. Or, Antonesc n-a vorbit de asta - a spus ca Basecu nu mai are nave cu care sa plece dupa ce nu va mai fi presedinte. A simulat ca a fost lezat si i-a cerut lui Antonescu sa-si ceara scuze. S-a dat victima pentru a doua oara. Ca o paranteza: nici Vantu n-a semnat nimic cu FNI !!! A treia simulare a fost in final: Basescu a avut penultimul cuvant iar Antonescu ultimul. Aici Crin Antonescu a atacat destul de tare. La care Traian Basescu s-a dat din nou victima, facand pe suparatul si plecand de la microfon, nu inainte de a se plange ca Antonescu profita de faptul ca el are ultimul cuvant. Crin Antonescu a fost elegant si a spus: "dle presedinte, dle presedinte, veniti dle inapoi, il vom ruga pe moderator sa va mai dea un drept la replica". E in stilul lui Basescu de a se victimiza pentru a castiga puncte electorale. Penibil ! PS: este pentru prima data cand este strapunsa platosa invincibilitatii lui Traian Basescu. Geoana a facut bine ca nu s-a dus la o intalnire incropita, neprofesionist organizata. Sigur cei doi se vor intalni , fie si in tutul doi. Or, Geoana deja a vazut bresa pe care "Praslea cel voinic" a facut-o in platosa balaurului: Basescu poate fi invins. Basescu va fi invins !