Bolile gastrointestinale favorizează alergiile

Adauga comentariu Trimite articolul pe email Vezi comentarii Tipareste articolul

Alergiile alimentare sunt mai frecvente la copii decât la adulţi. Un procent cuprins între 6-8 % în cazul copiilor şi doar 2 % în cazul adulţilor au astfel de alergii. Dacă ambii părinţi fac alergii, probabilitatea ca şi copilul să prezinte alergii este de 75 %.

Alergiile alimentare apar în momentul în care sistemul imun reacţ ionează anormal la substan- ţele conţinute de alimentele consumate, producând o reacţie alergică. Acestea sunt mai frecvente la copii decât la adulţi. Alimentele care produc alergii sunt ouăle, laptele, arahidele, grâul, soia, crustaceul şi peştele. Majoritatea copiilor se vindecă de alergiile la lapte, grâu, ouă şi soia între vârstele de 3 şi 5 ani. Copiii, rareori, se vindecă de alergia la arahide sau peşte. În cazul în care o persoană este extrem de sensibilă la o anumită mâncare, aceasta poate dezvolta o reacţie alergică prin simpla prezenţă a alimentului respectiv în jurul ei.

Majoritatea persoanelor alergice la alimente prezintă „reactivitate încrucişată”. Spre exemplu, dacă o persoană este alergică la arahide, reactivitatea încruciş ată se poate extinde şi la nivelul altor reprezentanţi ai familiei leguminoaselor, precum mazărea şi fasolea. Un tip de reacţie încrucişată este sindromul de alergie orală. În cadrul acestui sindrom, pacienţii care au alergie la polen pot prezenta mâncărime a pielii şi tumefiere a gurii la consumul de fructe şi vegetale care conţin o proteină ce reacţionează cu polenul. Alergiile alimentare se manifestă prin crampe, diaree, greaţă, vomă, mâncă rimi la nivelul gurii şi gâtului, urticarie, dermatită atopică, tuse, mâncărimi la nivelul nasului, secreţii nazale abundente, dificultăţi de respiraţie şi strănut. La copii, alergia la lapte şi soia se manifestă, de obicei, prin secreţii nazale abundente şi eczeme. Rareori, copiii cu alergie la lapte şi soia mai prezintă simptome precum vomă, plâns puternic, diaree sau constipaţ ie, prezenţa sângelui în materiile fecale.

Există şi situaţii în care reacţiile alergice pot fi ameninţătoare de viaţă. Acestea apar într-un interval cuprins de la câteva minute la câteva zile de la consumul unui aliment. Cea mai severă reacţie este anafilaxia, care afectează multe sisteme ale organismului şi poate determina decesul pacientului. Anafilaxia este cauzată îndeosebi de arahide, nuci şi fructe de mare. Riscul de a dezvolta o alergie alimentară este mai mare în situaţia în care există cazuri de alergie în familie sau pacientul are o afecţiune care facilitează absorbţia alergenului. Dacă ambii părinţi fac alergii, probabilitatea ca şi copilul să facă alergii este de 75%. Printre bolile care facilitează absorbţia alergenului se numără afecţiunile gastrointestinale şi cele care afectează sistemul imun. În vederea stabilirii diagnosticului, este important ca specialistul să stabilească dacă pacientul are alergie sau intoleranţă la un anumit aliment. Pentru aceasta, medicul poate să sugereze pacientului să încerce o dietă din care să elimine eventualele alimente suspecte.

Potrivit specialiştilor, „într-o dietă de eliminare se evită consumul grupelor alimentare incriminate pentru producerea reacţiilor alergice sau anumitor alimente considerate suspecte pe baza istoricului medical şi a altor teste. Dacă simptomele nu apar atunci când se elimină din dietă alimentul respectiv, atunci acesta este suspect. Dacă simptomele reapar la ingerarea alimentului, atunci se confirmă faptul că alimentul respectiv este cauza alergiei. Dieta durează, de obicei, între 10 şi 14 zile. Pe de altă parte, într-o dietă pentru detectarea alergiei alimentare orale, se consumă cantităţi crescânde atât de alimente suspecte, cât şi de alimente care nu sunt suspecte, în timp ce pacientul este ţinut sub observaţie. Medicul monitorizează o eventuală reacţie alergică şi momentul apariţiei ei. Dacă apar reacţii alergice numai la alimentele suspectate, şi nu şi la altele, atunci diagnosticul este confirmat. Acest test este, de obicei, cea mai bună metodă pentru a detecta dacă o anumită alergie alimentară există cu adevărat”.

Se pot face, de asemenea, teste pentru identificarea alergiilor. Totodată, pot fi realizate şi alte teste, precum intradermoreacţii şi testul pentru detectarea imunoglobulinelor E în cazul intradermoreacţiilor, lichidul care conţine alergenul respectiv este introdus la nivelul dermului. Dacă pe piele apar tumefacţii pruriginoase, înseamnă că există alergie la alergenul respectiv. Dacă pacientul este extrem de alergic, intradermoreacţiile nu pot fi efectuate. În vederea efectuării testului pentru detectarea imunoglobulinelor E se recoltează o mostră de sânge, care se testează pentru existenţa imunoglobulinelor E, care se produc ca răspuns la diferite alergene. Ca tratament, pacienţilor cu alergii uşoare li se pot administra antihistaminice. În cazul unei alergii severe, tratamentul iniţial trebuie administrat de către personalul medical de urgenţă. Pacientului i se va face o injecţie cu epinefrină pentru a împiedica eliberarea suplimentară de histamină şi pentru a relaxa muşchii respiratori.

Ulterior, pacientului i se va recomanda o trusă de prim ajutor, care să con- ţină o seringă şi cantitatea de epinefrină necesară efectuării unei injecţii şi tablete de antihistaminice. Totodată, pacientul va fi învăţat cum să-şi facă singur injecţia.

219 Afisari